Valentine’s Day, o zi iubită de romantici, urâtă de cei care suferă din dragoste și o binecuvântare pentru comercianți…

Istoria ei ne trimite la povești cu iz creștin, datând încă de pe vremea romanilor. Ziua de 14 februarie primește conotații romantice abia prin secolul al XIV-lea, pentru ca mai apoi, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, britanicii să o aducă în zona mercantilă. Producerea și vânzarea primelor valentines – felicitări cu versuri sentimentale – reprezintă punctul de plecare pentru dezvoltarea unei adevărate industrii ce exploatează, an de an, dorința de a celebra iubirea. Astăzi, îndrăgostiții din întreaga lume sărbătoresc Valentine’s Day urmând tradiții vechi de mai bine de două secole. Adică oferind valentines, bomboane, flori, inimioare…

Cu o mediatizare intensă pe tot mapamondul, Valentine’s Day a intrat și în atenția cineaștilor. Mai mult sau mai puțin, pentru că un scenariu exclusiv pe această temă, pentru un film de vreo două ore, e cam greu de realizat. Există însă numeroase pelicule în care ni se oferă scene derulate de Ziua Îndrăgostiților, cu toată agitația și cu toate emoțiile pe care le implică ea.

Dacă sunteți un cinefil care dorește să se bucure de această zi în fața ecranului alături de persoana iubită, puteți viziona, în definitiv, orice film romantic bun, chiar dacă are sau nu vreo trimitere la Valentine’s Day. Eu recomand, totuși, trei filme ale căror titluri reflectă fără echivoc subiectul, iar în scenariul lor Valentine’s Day are o simbolistică aparte sau reprezintă reperul temporal al acțiunii.

The Lost Valentine (2011)

Un emoționant film Hallmark Hall of Fame și un la fel de emoționant remember Betty White, incredibila actriță care ne-a părăsit în ultima zi a anului 2021, la aproape 100 de ani de viață și peste 75 de carieră. Betty White a debutat în industria divertismentului în anii 40, cam în aceeași perioadă în care începea și uimitoarea poveste de iubire a eroinei portretizată de ea în „The Lost Valentine”. Păstrând paralelismul, îndrăznesc să afirm că dragostea artistei pentru pentru actorie a fost la fel de puternică și de longevivă ca și cea a personajului său din film, pentru soțul dispărut în război.

“The Lost Valentine” este o dramă romantică tulburătoare despre iubire, în cea mai pură și necondiționată formă a ei. Deși pare că abordează o poveste ireală, filmul are la bază un roman (“The Last Valentine”, scris de James Michael Pratt) inspirat de evenimente cât se poate de reale, așa că are potențialul de a-i trezi privitorului credința în iubirea absolută, care transcende nu numai timpul și spațiul, ci și moartea.

Sfântul Valentin este ziua primei aniversări a lui Caroline (Meghann Fahy) și a lui Neil Thomas (Billy Magnussen) dar și a despărțirii lor, odată cu plecarea lui la război, în 1944. Este ziua în care, an de an, în aceeași gară, pe aceeași bancă, Caroline își așteaptă soțul dispărut în misiune, sperând că îl va reîntâlni. Chiar și după 65 de ani, pentru că, pentru ea, dispărut nu înseamnă mort…

Povestea femeii captează atenția unui post de televiziune, care o însărcinează pe Susan Allison (Jennifer Love Hewitt) cu realizarea unei emisiuni pe această temă. Susan este o reporteră ambițioasă, nemulțumită de viața ei sentimentală. Deși primește un inel de logodnă de la prietenul ei, Andrew (Will Chase), desele lui plecări peste hotare și lipsa romantismului o fac să se întrebe dacă, după atâția ani de relație, Andrew este sufletul ei pereche. Realizarea interviului cu bătrâna Caroline (Betty White) îi adâncește convingerea că iubirea adevărată înseamnă mai mult decât ceea ce trăiește ea.

Însoțind-o peste tot și ascultând-o, Susan se apropie de Caroline. Nu numai de ea, ci și de nepotul ei, Lucas Thomas (Sean Faris), un fost sportiv de performanță care a renunțat la glorie pentru perspectiva unei vieți de familie liniștite. Poate că tocmai acest dublu atașament o face pe Susan să lupte pentru a afla adevărul despre dispariția lui Neil, chiar și atunci când postul de televiziune îi oprește emisiunea.

Filmul curge lin, fără a deveni plictisitor. Fiecare lucru vechi din casa lui Caroline, gardul ori trandafirul plantat împreună cu soțul ei, declanșează amintiri pe care flash-back-urile le învie în fața cinefilului. Imaginile și muzica din anii 40 sunt superbe, susținând povestea și sentimentele trăite cu zeci de ani în urmă: iubirea, regretul, teama, neputința, speranța. După 66 de ani, acțiunea filmului se încheie în aceeași zi de 14 februarie, în aceleași vibrații ale iubirii.

Valentine’s Day (2010)

Un film despre “Valentine’s Day” de la cap la coadă. Și cu multe, multe personaje. Un film care te duce cu gândul la trupele k-pop cu o groază de membri care, în cele 3-4 minute ale melodiei, de-abia apucă fiecare să cânte câteva secunde singur, pentru ca toți să se reunească la refren. Așa și aici. Partenerii își urmează scurtele partituri și, într-un fel sau altul, se intersectează unii cu alții într-un final care îi unește.

“Valentine’s Day” se derulează în ton cu viața trepidantă a Los Angeles-ului. Se trece de la o scenă la alta, de la un cuplu la altul, după 2-3 minute sau chiar după câteva secunde, într-un ciclu oarecum repetabil. Dacă la început personajele și poveștile lor par răzlețe, treptat se creează conexiuni între ele, pentru ca la sfârșit să rămâi cu senzația că ai asistat la realizarea unui puzzle. Nu vă gândiți chiar la ceva complicat. Doar bucurați-vă de cursul evenimentelor. Și de credite.

Cum e Ziua Îndrăgostiților pentru oamenii din Los Angeles? Ca peste tot, acolo unde își are adepți. Începe cu bucurie și cu mari așteptări, cu emoție și cu… agitație. Trebuie să fie ziua perfectă, nu? Poate că da, poate că nu. Și asta pentru că fiecare relație, ca și în viață, se desfășoară în ritmul și în notele ei specifice. Și mai ales pentru că dragostea, care ar trebui să fie numitorul comun, aduce adesea cu ea un amalgam de stări și de sentimente: bucurie sau tristețe, inocență sau culpabilitate, încredere sau trădare, pasiune sau monotonie, speranță sau dezamăgire.

O comedie romantică plăcută și un bun prilej de a revedea o mulțime de actori buni. Să îi enumăr aici? Nu, sunt prea mulți, dar vă garantez că o să îi cunoașteți mai pe toți și că o să vă fie simpatici. Iar unii chiar și-au irosit talentul în replici de câteva cuvinte…

All Things Valentine (2016)

Dintre toate producțiile Hallmark Channel (din 2010, numit Diva la noi), canal de televiziune care sărbătorește anual numărătoarea inversă până la Ziua Îndrăgostiților cu filme dedicate acestei teme, am ales “All Things Valentine”. De ce? Ei bine, trebuie să recunosc că nu neapărat pentru subiect, care nu e nici foarte pretențios, dar nici foarte superficial. Am optat pentru el mai degrabă dintr-o slăbiciune pentru actori. V-o mai amintiți de Donna din “Suits”? Actrița care o interpretează, Sarah Rafferty, apare și aici, la fel de drăguță și de sexy. Alături de ea, șarmantul Sam Page, un tip licențiat în ecologie și biologie evolutivă (și nu oriunde, la Universitatea Princeton), convertit la meseria de actor.

“All Things Valentine” este un blog al cărui autor semnează, sub umbrela anonimatului, cu numele “antrenorul”. În spatele articolelor stă de fapt Avery Parker (Sarah Rafferty), o femeie care în realitate urăște această zi, amintindu-i de experiențe dureroase în ale iubirii. Dar ce poate să facă când șefa o însărcinează cu o rubrică nou? Vrea-nu vrea, scrie cu profesionalism despre flori, felicitări, cadouri sau lucruri pe care să le facă îndrăgostiții în mirifica zi. În plus, Avery mai trebuie să se lupte și cu un contestatar aprig, tot anonim, care aruncă cu venin în secțiunea de comentarii. Nu de alta, dar bărbatul e foarte iritat că, din cauza sfaturilor “antrenorului”, tocmai a fost părăsit de iubită.

O vizită la veterinar cu Bubsy, câinele său, face să apară soarele și pe strada sentimentală a lui Avery. Asta pentru că noul medic curant, Brendan Baines (Sam Page), e un tip arătos și amabil. Între cei doi există o evidentă atracție reciprocă și, ca bonus, amândoi sunt anti-fani Valentine’s Day. Suficiente argumente pentru întâlnirile lor repetate. Întâlniri care, mai mult sau mai puțin din întâmplare, sunt legate chiar de nesuferita Zi a Îndrăgostiților. Rămâne de văzut dacă, prin scrierea blogului și mai ales prin apariția lui Brendan în viața ei, Avery își va schimba percepția asupra iubirii și asupra supraevaluatei Valentine’s Day sau dacă un nou șoc îi va adânci și mai mult dezamăgirea.