Recenzie – The Age of Adaline (2015) – Tinerețe fără bătrânețe

Un basm modern despre tinerețea veșnică. Necăutată și negăsită pe celălalt tărâm (fermecat, ca în orice basm), ci descoperită întâmplător chiar aici, printre muritori, în urma unui accident bizar, cu explicații științifice plauzibile prin anul 2035, grație descoperirilor unui anume Ben Leyman (probabil că astăzi, când scriu recenzia, Ben studiază sau face cercetări intense care vor duce la celebrul principiu al compresiei de electroni în acid nucleic sau, cine știe, poate că Ben e un geniu precoce și acum se joacă la grădiniță, urmând ca peste 16 ani să rezolve obsesia lumii cu leacul ne-îmbătrânirii).

Adaline Marie Bowman (Blake Lively) este primul copil născut în anul 1908 la maternitatea din San Francisco, fapt consemnat în presa și în filmele documentare ale vremii (pretext cinematografic pentru a trasa limitele temporale ale acțiunii filmului). O voce narativă masculină ne punctează conștiincios detaliile, cu scopul de a conferi o notă de autenticitate poveștii eroinei.

Pe scurt: până la vârsta de 29 de ani, Adaline duce o viață normală, se căsătorește, naște o fetiță și, din păcate, rămâne văduvă. La 10 luni de la moartea soțului, este implicată într-un grav accident de mașină, produs cu concurența nefastă (sau poate că favorabilă, depinde din ce unghi privești) a unor factori paradoxali: ninge în comitatul Sonoma din California, mașina lui Adaline se scufundă într-un râu aproape înghețat, apoi un fulger își descarcă jumătatea de miliard de volți de electricitate exact în ea.

Acel fulger din Age of Adaline
Voltaj mare, monșer! Mă face nemuritor? Să fie primit!

Este momentul care îi schimbă viața eroinei, devenită imună trecerii timpului, datorită unor fenomene bio-chimice și fizice, precum cele care se supun principiului lui Ben Leyman, despre care tocmai v-am povestit (probabil că oamenii care au chiar și un pic de înclinație spre știință se distrează copios la explicațiile din film). Ani de zile, până în prezent (sfârșitul anului 2014) eroina își schimbă o dată la un deceniu identitatea și locul în care trăiește, încercând să nu se atașeze de oameni. Și mai ales încercând să fugă de agenții guvernamentali care (probabil) vor să o transforme într-un experiment (deși nu prea e clar de ce au luat-o în vizor). Singura care îi cunoaște secretul este fiica sa, Flemming, acum o bătrână respectabilă (Ellen Burstyn), martoră în timp a veșnicei tinereți netrăite a mamei sale.

Blake Lively (Adaline) în anii 60
Adaline în anii 60

„Vârsta/Epoca/Anii Adalinei” sau, cum este traducerea noastră oficială, din România, „Secretul lui Adaline”, te poartă între două lumi din timpuri diferite în cadența unor povești fantastice ce se derulează lin între trecut și prezent, într-o notă de armonie liniștitoare. Nimic nu este vulgar, nimic nu se precipită, totul este calm, lent, nu apar crize sau țipete. Câteva flashbackuri ne trimit în trecut, explicând și legând poveștile din vremuri diferite.

Și, evident, liantul principal este serafica și eleganta Adaline, care poartă, de vreo sută de ani, aura unei femei care este misterios de frumoasă, de blândă și de tânără, emanând o emoție și o pace interioară aproape mistice. Și asta în ciuda faptului că în jurul ei lumea se supune scurgerii ireversibile a timpului, în timp ce ea rămâne prizoniera aceleiași vârste. Soluția, pentru a evita suferința, este imunitatea în fața iubirii, închiderea sufletului într-o armură impenetrabilă. Ce se întâmplă când cineva găsește cheia acestei armuri?

Ei bine, de aici și pornește ideea filmului. Un bărbat al prezentului 2014-2015, Ellis Jones (Michiel Huisman), un tânăr atrăgător, filantrop inteligent și cult, se pare că găsește drum spre sufletul lui Adeline. Exact la sfârșit de an, exact când ea se pregătește pentru un nou deceniu și, implicit, pentru un nou început. Exact când vrea să fugă din nou…

Blake Lively și Michiel Huisman în Age of Adaline
Anul 2015 debutează cu oameni noi în viața lui Adaline

Cucerită de șarmul lui Ellis și încurajată de propria (bătrâna) fiică, Adaline își trădează principiile de (supra)viețuire și acceptă să se întâlnească, până la plecarea ei din oraș, cu bărbatul cunoscut la cumpăna dintre ani. Participarea la aniversarea a 40 de ani de căsnicie a părinților lui Ellis (Harrison Ford și Cathy Baker), o pun pe Adaline în ipostaza de a se confrunta cu amintirile din trecutul său. Și cu necesitatea de a lua o decizie în ceea ce privește viitorul ei cu Ellis.

Harrison Ford în The Age of Adaline
Bătrânul domn Jones are o revelație

Filmul nu dezvoltă psihologii sofisticate sau intrigi complicate, nu exploatează în profunzime ideea atemporalității sau a destinului nemuritorului, ci deapănă lent și senin o poveste de dragoste a unei femei ce pare prinsă în gâtul clepsidrei timpului, neputând să treacă mai departe. Dacă stau să mă gândesc bine, singura scenă emoționantă, născută din drama protagonistei veșnic tinere, care suferă pentru că tot ce e în jurul său este trecător, este cea cu Reese, bătrânul ei câine. Întâlnirile cu Flemming sunt și ele pline de afecțiune, dar arată cam ciudat să vezi atitudinea plină de înțelepciune și de protecție a tinerei mame (fizic vorbind) față de fiica sa octogenară, ceea ce te duce mai mult cu gândul la grija unei nepoate față de bunica sa.

Adaline cu fiica sa bătrână
La mulți ani, mamă! (mama e cea cu spatele)

Mesajul filmului este un pic mai greu de descifrat, pentru că deciziile lui Adaline asupra vieții sale par să nu îi aparțină niciodată, nici măcar atunci când este hotărâtă mai mult ca niciodată să schimbe ceva în existența ei lungă, dar neîmplinită. Și asta pentru că soarta pe care i-a rezervat-o Universul intervine și preia mereu controlul.

În mare, filmul dezvoltă ideea că trebuie să ai curajul să trăiești prezentul, indiferent că viața ta durează câteva zeci sau câteva sute de ani. Ellis este purtătorul mesajul „Trăiește clipa!” și tot el dă câteva replici nevinovate care fac referire, în mod amuzant, la starea, aparent nemuritoare, a iubitei sale (stare care lui nu îi este însă cunoscută): „Anii, iubirile și paharele de vin nu se numără niciodată” (când citează un proverb italian) sau „Îți jur că ea crede că are nouă vieți”, atunci când îi vorbește mamei sale despre Adaline (în glumă), după ce aceasta a condus nebunește autoturismul cu care au venit în vizită la părinții lui.

Michiel Huisman și Blake Lively în The Age of Adaline
Carpe diem!

Filmul aduce în prim-plan câțiva actori care ies din rutina lor interpretativă. Blake Lively părăsește tiparul de actriță de soap, asociată cu Serena din serialul TV „Gossip Girl” (excludem totuși „Green Lantern” care îi aduce mai degrabă scânteile unei viitoare relație cu viitorul soț, Ryan Reynolds, decât vreun rol principal memorabil într-un film artistic). În „The Age of Adaline”, Blake este o femeie cu o frumusețe clasică, caldă, luminoasă, care seamănă mult cu frumusețea sofisticatelor doamne de la început de secol, însă ușor modelabilă ca prezență feminină fermecătoare în toate vremurile.

Actorul olandez Michiel Huisman (și el cunoscut mai mult din seriale – „Nashville”, „Orphan Black” sau din mult mai renumitul „Game of Thrones”) deschide cu acest rol de îndrăgostit dezarmant de plăcut seria filmelor romantice în care se încadrează atât de bine.

Harrison Ford, aici un bătrân tată și soț, om de știință pensionat, iese din zona de confort a filmelor de acțiune și a celor în care e romanticul aiurit, plin de umor și deseori ironic. O surpriză este apariția lui Anthony Ingruber, replica tânără a lui Harrison Ford, pe care fanii (încă) îl așteaptă (pe Anthony) în rolul tinerilor Han Solo sau Indiana Jones…

Așadar, dacă ești îndrăgostit de dragoste (mai ales dacă ea are pe alocuri și un pic de aer retro și este, cum altfel, între doi oameni perfecți fizic, moral, intelectual după tiparul hollywood-ian) și nu ești vreun cârcotaș care caută acuratețe științifică întâmplărilor și nod în papură coincidențelor, atunci urmărește „The Age of Adaline”, pentru că te afli în fața filmului potrivit. O fantezie romantică plăcută, care te face să visezi (dar dacă visezi la tinerețea veșnică, revino-ți, Leyman încă nu s-a născut!).

Ai în minte un film a cărui recenzie vrei să o citești și nu o găsești aici?

Propune-ne un titlu de film și dacă oferta e tentantă, vom face tot posibilul să ai parte de lectura dorită.

Leave a Reply