Clasicele povești ale lui Peter Parker sunt deja istorie. Spider-Man-ul lui Tom Holland extinde universul atât de mult și duce narațiunea într-un context atât de fictiv, încât poate rivaliza ușor cu cele mai îndrăznețe filme Marvel din perspectiva posibilităților infinite.

Departe-s vremurile în care Omul-Păianjen era doar un prieten al cartierului, care ajuta bâtrâneii să-și salveze pisica din copac și ocazional înfrunta oameni de știință transformați în monștri. De când a fost pasat de către Sony lui Marvel, eroul copilăriei noastre și-a extins orizonturile, a dobândit noi dimensiuni și s-a angrenat în conflicte la o scară mult mai largă.

Dacă ai urmărit înlănțuirea de povești din Universul Marvel, cu siguranță știi că Spider-Man a dat o mână de ajutor în Războiul Civil al Răzbunătorilor, a fost părtaș la războiul împotriva lui Thanos și chiar a revenit dintre morți în urma restaurării ordinii în Univers, la finalul lui “Avengers: Endgame”. Pentru a înțelege intriga din “No Way Home” și a savura în general filmul, există un set de premise destul de stufos cu care ar trebui să fii la curent (tipic Marvel, nu?).

Acțiunea e declanșată de finalul evenimentelor din “Spider-Man: Far From Home”, unde perfidul Mysterio dezvăluie identitatea de sub mască a lui Spider-Man întregii lumi și îi pune în același timp în cârcă moartea sa. Presiunea publicității sufocante, de multe ori negative, acuzațiile de imoralitate și lipsa unei vieți de adolescent normale îl determină pe Peter să adopte măsuri radicale, apelând la “soluții magice” pentru a rezolva problema. Acesta se îndreaptă către noul său prieten, Doctor Strange, căruia îi propune să vrăjească întreaga planetă, pentru a uita cine este Spider-Man. Strange se lasă înduplecat, îi acceptă doleanța, dar vraja nu are loc cum trebuie și în loc de a produce uitare, perturbă realitatea și atrage un amalgam de forțe negative asupra lui Peter.

De aici, filmul introduce o serie de personaje, care vor aduce zâmbetul pe buze fanilor Spider-Man. Dacă ești unul dintre ei și îți dorești să fii surprins, atunci sincer ar trebui să eviți orice material informativ despre film (inclusiv această recenzie). În ziua de azi, conceptul de SPOILER deja se întinde pe mai multe nivele. Și asta în special din cauza trailerelor, care pot divulga mai mult decât ți-ai dori să vezi, ca preludiu. Textul de mai jos nu va dezvălui momente-cheie din acțiune, dar pornește de la premisa că ai vizionat deja oricare din trailerele lui “No Way Home”. 

Spider-Man-ul nostalgiei

Grație disponibilității Universului Marvel de a ignora orice lege a fizicii clasice, avem plăcerea de a ne reîntâlni cu vechii rivali ai lui Spider-Man de pe vremea când supereroul era interpretat de Tobey Maguire sau Andrew Garfield, aduși de această dată în lumea lui Tom Holland printr-un transport magic din realități paralele. De altfel, tocmai datorită asocierii lui Sony cu Marvel în producția acestui film, putem revedea fețele ceva mai îmbătrânite ale lui Willem Dafoe, Alfred Molina sau Jamie Foxx, care își reiau rolurile malefice. Înainte de lansare, multă lume a fremătat și în ideea în care și-ar putea face apariția Maguire și Garfield înșiși, pentru un nou legendar crossover, marca Marvel. Dacă cei 2 au participat în vreun fel sau nu, vom lăsa asta în seama privitorului să afle.

În orice caz, “No Way Home” este presărat cu multe referințe din “Spider-Man”-urile anterioare. Dacă ești un proaspăt fan al creațiilor Marvel și nu ai prins era Sony, atunci este indicat să vezi, practic, cam toate cele 5 filme care au precedat Omul-Păianjen al lui Tom Holland. Altfel, acțiunea de aici va avea foarte puțin sens de la un anumit punct, întrucât îți va fi greu să înțelegi motivațiile “băieților răi”.

Marvel și formula clasică

Din punct de vedere al realizării cinematografice, Studiourile Marvel deja nu mai surprind cu abordarea care le-a adus atâta succes în cadrul seriei Infinity Saga, dar cumva această formulă de acțiune combinată cu umor încă mai funcționează. Poate nu mai șochează, dar își face în continuare treaba. Și având în vedere faptul că “Spider-Man: No Way Home” este centrat totuși în jurul unor adolescenți, comedia are cu atât mai mult sens. Benedict Cumberbatch, în rolul noului tată protector, preluat de la Robert Downey Jr., mândru, sever și categoric, se încadrează foarte bine în peisaj, lăsând totuși în același timp generația nouă în lumina reflectoarelor.

Momentele dramatice sunt și ele acolo, uneori poate prea mult și un pic prea forțat. Filmul îți poate crea uneori senzația unei melodrame care încearcă să-ți atingă mai multe coarde sensibile deodată, dar în final percepția fiecăruia a unor astfel de momente este strict subiectivă și poate funcționa sau nu de la o persoană la alta.

Universul tot mai larg

Personal, cred că MCU și-a atins deja apogeul – calitativ, artistic și financiar – prin încheierea ciclului fabulos de povești care au culminat cu ultimele două filme Avengers. “Spider-Man: Far from Home” a fost primul care să ne arate că există viață după Thanos, iar “No Way Home” a continuat pe această linie, lăsând în continuare loc pentru mai mult (a se vedea numele următorului film “Doctor Strange”). De altfel, în Faza a 4-a (începută în acest an), Marvel a plusat cu o serie întreagă de povești și eroi noi (“Eternals”, “Shang-Chi and the Legend of the Ten Rings”), dar și cu introducerea mini-seriilor TV. Probabil va fi nevoie să fii la zi cu majoritatea, numai pentru a putea ține pasul cu viitoarele filme. Dacă Marvel va reuși să-și păstreze calitatea producțiilor și să-și țină captivată audiența în continuare, rămâne de văzut.

Pentru fanii Omului-Păianjen, “Spider-Man: No Way Home” cu siguranță merită bifat. La momentul scrierii prezentului articol, IMDB îi acordă filmului un scor uriaș, plasându-l în topul clasamentului all-time. Nu sunt convins că este cazul și că va rămâne așa. Cred, de altfel, că o bună parte din note se datorează sentimentului nostalgic pe care filmul l-a trezit probabil în foarte mulți oameni. Indiferent dacă ești sau nu unul dintre ei, ca fan al genului vei putea aprecia eforturile Marvel de a îmbina prezentul cu trecutul, într-un film care te va purta pe drumul amintirilor și înapoi.