Când ești un asiatic care a cunoscut teroarea Războiului din Vietnam și crezi că ți-ai găsit liniștea într-un oraș ca Londra, e greu să accepți că soarta îți dă încă o lovitură și îți răpește cea mai dragă ființă. Și mai ales e greu să accepți că vinovații nu vor fi găsiți și pedepsiți. “Străinul” asiatic este Jackie Chan și apare în prim-planul distribuției aproape exclusiv irlandezo-britanice a thrillerului politic de acțiune “The Foreigner”.

Nu mai văzusem un film cu Jackie Chan de pe vremea când zburda pe tot ecranul cu zâmbetul pe buze. Prima întâlnire cu el în “The Foreigner” a fost un pic șocantă, pentru că am dat peste un omuleț gârbovit, cu o față buhăită și încercănată. Zvârluga din Hong Kong, acum în vârstă de peste 60 de ani, părea să ofere un rol de tată umil, neputincios în fața dramei lui. Când am privit și scena de debut a lui Pierce Brosnan, un bărbat plin de riduri și cu oleacă de burtă, am zis: “Gata, filmul ăsta încearcă în van să resusciteze muribunzii”. Până și temuta IRA este readusă la viață printr-o celulă fantomă, la aproape două decenii după semnarea celebrului Acord de pace de la Belfast (“The Good Friday Agreement”, 1998).

Aparențele înșală. Chiar și așa, la vârsta senectuții, actorii își fac treaba. Cea pe care o știe fiecare. Evident, Jackie Chan nu mai face tumbe și nici nu mai aruncă picioare în dreapta și stânga non-stop, iar Brosnan nu mai e seducătorul frumușel de altădată… Dacă mă gândesc bine, profilul personajului său – un politician cu barba căruntă, care își pierde timpul (a se citi banii și influența) cu fete tinere, îi cam taie din această faimă. Rămâne (și aici) însă un bărbat impunător (când e îmbrăcat), hotărât și dur. Trebuie să recunosc că am o problemă cu modul în care se răstește Brosnan, fără vlagă, așa că aici îi scad un credit la autoritate …

Quan Ngoc Minh (Jackie Chan) este un emigrant asiatic, proprietar al unui local chinezesc în Londra. După ce fiica lui este ucisă chiar sub privirile sale, în urma unui atac cu bombă, Quan urmărește în media rezultatele anchetei privind atentatul și caută insistent răspunsuri la autorități. Senzația de moșulică răbdător, îndurerat și neputincios dispare după ce toți cei la care apelează îi transmit… păreri de rău. Și cam atât.

Rămas singur (pentru că moartea fetei închide cercul unei adevărate drame de familie), dl. Quan se metamorfozează într-un justițiar perseverent și nemilos, care nu mai are nimic de pierdut în viață. Și cum simte că aflarea adevărului este legată de Liam Hennessy (Pierce Brosnan) – fost membru IRA, actual prim-ministru adjunct al Irlandei de Nord – Quan își concentrează atenția asupra acestuia și își începe răzbunarea prin forțarea mâinii irlandezului.

De aici, acțiunea prinde ritm, Jackie Chan devine Jackie Chan (cu un bonus că le are și cu explozibilii artizanali) și, evident, e introdus stereotipul justificativ cu super-eroul de război care se ascunde în spatele unui aparent neica-nimeni subestimat de toți. Și ca să nu avem nici un dubiu că nu și-ar fi făcut veacul pe la Forțele Speciale, evenimentele sunt mutate, temporar, la o fermă, lângă o pădure, unde fostul soldat se camuflează și aplică liniștit tot felul de strategii militare.

Cu așa subiect, filmul nu duce lipsă de ițe politice încâlcite, de trădări și de răzbunări. Și de violență. Te duce un pic cu gândul la “Bodyguard-ul” lui Netflix, inclusiv prin inserarea unei relații amoroase între un tinerel frumușel și bine făcut și o doamnă mai în vârstă, cam rece și acră (cred că filmele britanice au o slăbiciune pentru combinațiile astea). E, oricum, în contrapartidă cu mult mai obișnuitul cuplu el bătrân – ea tinerică (care nu lipsește nici aici, evident).

“The Foreigner” este un film de acțiune. Nu e chiar marca Jackie Chan, adică acel mix de comedie și acțiune cu care actorul ne-a obișnuit. Și nici marca Pierce Brosnan, dacă vă duce cumva gândul la seria James Bond care l-a făcut celebru, imaginea lui Hennessy fiind departe de cea a renumitului agent 007, sexy și exploziv. Așadar, dacă sunteți fanii celor doi actori și vreți să îi vedeți în partituri diferite (dar nu mai rele) față de cele cu care v-au obișnuit , “The Foreigner” este alegerea potrivită.