Nunta este ambalajul poleit al oficializării unei relații (mai mult sau mai puțin) de iubire. Dincolo de acest glamour de fațadă, în realitate, nunta ascunde speranțe și emoții, dar și nervi întinși la maxim și dispute legate de întreaga pleiadă de produse și de servicii ce trebuie contractate. În spatele fastului său orbitor, petrecerea de nuntă reprezintă o adevărată piatră de încercare chiar și pentru mirii care până la “evenimentul vieții lor” se înțelegeau perfect. Ei bine, în aceste circumstanțe, pentru a mai dezamorsa un pic tensiunea nupțială, ideal este ca viitorii soți să apeleze la un profesionist.
Expertă în cuvinte de încurajare pentru miresele intrate în panică, dotată cu un adevărat instrumentar capabil să repare sau să înlocuiască orice nu pare a fi în regulă la momentul zero, atentă la toate detaliile și mereu amabilă și cu zâmbetul pe buze, Mary Fiore (Jennifer Lopez) este un astfel de organizator ideal de nunți. Atmosfera de basm a ceremoniei plănuite de ea (care nu lasă să se întrevadă nimic din frontul de operațiuni din spatele ei), le lasă invitaților impresia că Mary ar avea o viață romantică perfectă. Totuși, este greu să îi clasifici astfel în realitate viața unei femei încovoiate de o rutină în care totul trebuie așezat la dungă, al cărei partener romantic nu este decât televizorul în fața căreia își servește singură cina.
Obsedată de muncă, Mary nu a mai fost de fapt de doi ani la o întâlnire, așa că cei din jur sunt preocupați de viața ei amoroasă. Asociata și prietena ei, Penny Nicholson (Judy Greer), vine cu tot felul de sugestii de cuplare, iar tatăl său (Alex Rocco), un emigrant italian, convins că a sosit momentul măritișului fiicei sale, i-a găsit deja lui Mary și mirele, unul cu origini italiene, evident: pe Massimo Lenzetta (Justin Chambers), un tip necopt, dar cu obiective clar conturate pentru căsnicia sa: 3 copii și o grădină de roșii.
Profesional, se pare că lui Mary îi surâde norocul cel mare când în presă este anunțată nunta fiicei patronului uneia dintre cele mai mari companii americane de mâncare prin Internet. Mary știe că trebuie să organizeze evenimentul monden al anului, rampa ei de lansare spre a deveni partener la firma la care lucrează de 5 ani. Îmbogățit peste noapte, Mr. Donolly (Charles Kimbrough), vrea să epateze cu averea sa, așa că e dispus să îi asigure odraslei sale, Fran (Bridgette Wilson-Sampras) orice își dorește, iar Mary conturează în imaginația sa nunta de vis. Pe care trebuie să o organizeze în numai 3 luni…
Un toc prins într-o gură de canalizare și un container pornit la vale din cauza unui șofer căscat declanșează destinul. Cum pantoful Gucci valorează mai mult decât propria-i viața, Mary riscă să fie zdrobită sub fiare, dar ajunge să fie zdrobită sub un blond cu ochi albaștri, frumos, carismatic, bine făcut, spontan, grijuliu etc. Ca bonus, mai este și medic șef pediatru. Steve Edison (un Matthew McConaughey, căruia o pereche de ochelari și părul dat pe spate îi dau un aer de intelectual), este un doctor de copii care mai tratează așa, ca o paranteză, și câte un adult peste care a căzut pe stradă…
Un film romantic clasic, văzut într-un parc, un dans, câteva vorbe și priviri languroase, dar și un sărut ca și făcut, întrerupt de o ploaie inopinată, o deraiază pe Mary de la cotidianul anost și o metamorfozează dintr-o carieristă foarte organizată și serioasă într-o femeie cu mintea aiurea și cu zâmbete tâmpe cât toată fața.
Fericirea nu durează nici măcar ca în basme, adică nici măcar trei zile și trei nopți, pentru că la următoarea lecție de dans a viitorilor miri (cei din nunta secolului), Fran (mireasa bogată și răsfățată) le face cunoștință celor mai importanți oameni din viața ei, adică logodnicului ei, Eddie și organizatoarei nunții ei perfecte, Mary. Surpriză! Eddie Edison, ginerică și Steve Edison, sexi-salvatorul, seamănă ca două picături de apă… Sau sunt aceeași picătură?
După un mini-proces de conștiință, Mary vrea să părăsească nunta Donolly (pentru că a încălcat, ca organizatoare a nunții, o regulă de bază: să nu se îndrăgostească de mire), dar se autosugestionează că nimic nu o poate împiedica să fie o adevărată profesionistă, așa că merge mai departe. Pregătirile specifice care urmează (vizitarea locațiilor pentru ceremonie, alegerea melodiei, a florilor etc) sunt tot atâtea pretexte pentru a explora stările și sentimentele contradictorii ale protagoniștilor. Și, mai ales, sunt pretexte pentru câteva faze amuzante, mai mult sau mai puțin forțate (criticii ne spun că mai mult).
Prostească sau ne-prostească, faza cu mâna lui Steve lipită cu Super Glue de penisul de bazalt al prezumtivei statui pentru decorul nunții, îți aduce un zâmbet în colțul gurii (sau un râs până la urechi), ca și lupta, în limita competiției sportive, dintre cei doi cocoși, Steve și Massimo. Un pic penibilă salvarea lui Mary de la un accident de călărie inevitabil și mai ales atitudinea binevoitoare și grijulie a miresei și a familiei sale față de femeia care a apărut în fața lor “călărindu-l” pe ginere… Culmea, roasă de gelozie e taman Mary, pentru că, vezi Doamne, se consideră tare neîndreptățită și trădată de un tip oarecare, care a salvat-o pe stradă și cu care a ajuns să petreacă o seară într-un parc (în limitele relative ale inocenței), împinși de la spate de pețitoarea Penny. Câteva reacții ciudate, câteva replici neinspirate, ca să nu mai zic de coincidențe și de hotărâri bizare, culminând cu cele din final, se perindă prin film, trăgând în jos aprecierile spectatorilor pretențioși .
În schimb, melodia genericului de la sfârșitul peliculei, “Love Don’t Cost a Thing” (cu care, sincer, cred că Jennifer Lopez a rămas mai mult în memoria melomanilor decât a rămas în atenția cinefililor, prin interpretarea personajului Mary), trebuie (re)ascultată. Ca și “I Honestly Love You”, interpretată de Olivia Newton-John, piesă apărută în 1974, bună nu numai pentru playlist-ul mirilor, ci și pentru inimile (sau urechile) îndrăgostiților melancolici de orice vârstă.
Până la urmă, să nu vă așteptați la un film în care protagonista, Mary, este condamnată să rămână în categoria “Cizmarul are găuri in pantofi si croitorul umblă cu haine rupte”, pentru că experta în nunți este totuși gata să trăiască propria-i poveste de iubire, atunci când se ivește ocazia, scoțându-i în față bărbatul ideal (chiar dacă e al alteia). “The Wedding Planner” (aka românescul “Eu cu cine mă mărit?”) este despre doi oameni pe care soarta i-a intersectat într-un moment nepotrivit. Ei încearcă, din rațiuni morale, să depășească sentimente ascunse, dar ușor sesizabile în spatele privirilor, al vorbelor înțepătoare sau al șicanelor reciproce.
Jennifer Lopez și Matthew McConaughey dau viață lui Mary, respectiv lui Steve, încercând să reflecte cu umor atracția latentă dintre ei. Întrebarea este dacă chimia lor e mai puternică decât cea pe care ar fi avut-o cele două cupluri de actori-experți în comedii romantice, cărora li se oferiseră anterior rolurile (dar pe care le-au refuzat): mai întâi Jennifer Love Hewitt și Brendan Fraser și apoi Sarah Michelle Gellar și Freddie Prinze Jr. Un astfel de exercițiu de imaginație rămâne la latitudinea cinefilului. Pentru a-l rezolva, însă, evident, el trebuie să urmărească acest film amuzant.
