Recenzie – Second Act (2018) – Școala vieții e esența

Când vezi afișul filmului romantic „Second act”, din 2018, cu Jennifer Lopez, care arată foarte bine (deși, vă vine să credeți sau nu, în realitate ea se apropie de 50 de ani), te gândești că vei urmări povestea unei femei de vreo 30 și de ani, căreia i se oferă încă o șansă (a doua șansă) să sucească mințile vreunui bărbat. Fals. Jennifer joacă rolul unei femei de vârstă apropiată vârstei sale reale și care nu se află chiar la vânătoare de masculi, ci de job.

Actrița pare proaspătă, povestea pare învechită. Cel puțin pe latura romantico-familială, pentru că în cele 103 de minute, filmul (artistic) vrea să condenseze un subiect de telenovelă, în care coincidențele se produc în mod miraculos, destinele (re)intersectându-se tocmai în cea mai mare metropolă americană și după nu știu cât timp.

Maya sau Maria (J Lo) este o femeie care are, din punct de vedere profesional, o soartă asemănătoare cu aceea a Marisei Ventura din „Maid in Manhattan” (2002). Cu alte cuvinte avem aceeași Marie (sau aceeași Jennifer), dar cu altă pălărie. Mai precis, ea este o foarte bună profesionistă (aici în comerțul electronic), care așteaptă o binemeritată avansare la serviciu, dar nu are diploma de studii superioare cerută de post (hârtie care, practic, nu acoperă experiența și rezultatele ei). Acasă, pare fericită cu un iubit (Milo Ventimiglia), dar numai până în momentul în care acesta își exprimă dorința de a întemeia cu ea o familie, idee care o înspăimântă (și nu pentru că asta i-ar afecta promovarea la firmă).

Jennifer Lopez în Second Act
Poți să revoluționezi firma, dar dacă nu ai terminat la Duke, ca tipul din spate…
Adio promovare

O dorință pusă de ziua ei de naștere („Îmi doresc să trăim într-o lume în care istețimea de pe stradă să fie la fel ca cea din cărți”) este îndeplinită peste noapte cu ajutorul finului genial (admis, pe bune, la Standford). Din câteva tastări mai deștepte, el o aruncă pe Maya pe piața muncii cu un CV impresionant, ca al oricărui absolvent de Harvard (unde, pe bune, ea nu a fost niciodată admisă). Important e ca pe net Maria (numele ei adevărat) are studii beton, nesusceptibile de a fi false (v-am zis, băiatul de la Standford…) și este o femeie multilateral dezvoltată, cu disponibilitate totală la efort, adică exact profilul salariatului perfect, pe care marile corporații abia așteaptă să îl înrobească la maxim…

Începutul basmului profesional și primul ajutor cu iz de Standford

Și uite așa este invitată la un interviu, îl dă pe spate pe patronul firmei, Anderson Clarke (Treat Williams), e angajată și, mai mult, are tupeul are de a răspunde unei provocări, aceea de a concura, într-un domeniu cu care este perfect paralelă (industria cosmeticelor), chiar cu fiica bossului, Zoe (Vanessa Hudgens). Obiectul competiției? Lansarea în timp record a unui nou produs care să cucerească piața.

Vanessa Hudgens în Second Act
„Să vedem ce poți, Maria de la Vargas!”

Deși momentele comice sunt date, în principal, de sfaturile și de situațiile create de prietenele Mariei (au americanii un clișeu cum că grasele sunt cele mai ilare persoane de pe Pământ), adevărata comedie, pardon, parodie, e cum Maria, cea care vindea online cu succes produse gospodinelor, creează de la zero o cremă minune, bună la toate și 100% organică. Evident, o cremă „Făt-Frumos”, având în vedere că ea „crește”, ca în basme, într-o lună cât altele în 10 (ani, nu luni) și, culmea, tot ca în basme, cu ajutorul unui „cal” răpciugos, adică cu ajutorul chimistului marginalizat și autoexilat în subsolul clădirii firmei.

Cu așa bază solidă de susținere nu ai cum să nu reușești în viață

Ei, nu trebuie să credeți că filmul este acaparat în totalitate de probleme pseudo-economice și de piața muncii, căci are și el micile lui intrigi, substanța învârtindu-se în jurul dramei Mariei, femeia care trăiește cu propriile ei alegeri, mai mult sau mai puțin fericite… (care o ajută, în definitiv, după ce s-a autopedepsit ani de zile, să își schimbe filozofia de viață: „… adevărul este că greșelile noastre nu ne limitează. Doar fricile noastre o fac.”)

Oricum, Jennifer Lopez rămâne plăcută și la vârsta pe care o are, Leah Remini (Joan, prietena cea mai bună a Marie) chiar te binedispune, iar Vanessa Hudgens are o figură tot de adolescentă drăgălașă (deși filmul a fost lansat când ea împlinise deja 30 de ani).

O comedie romantică fără pretenții (de fapt o dramedie nu exagerat de romantică, pentru că filmul se împrăștie în mai multe direcții), dar care își va îndeplini menirea de a te destinde într-o după-amiază în care nu ai ce face. Și care îți mai oferă și un bonus motivațional în epilog: „În fiecare zi te trezești și ai a doua șansă să faci ce vrei, să fii cine vrei. Singurul lucru care te oprește… ești tu.” Când îi auzi vocea lui Jennifer Lopez pe fondul sonor asigurat de aceeași JL (interpretând melodia „Limitless”) și când te gândești câte a realizat ea, cea adevărată (nu Maria, nu Marisa) în viață (actrița, producătoarea, cântăreața, dansatoarea etc), mai că îți vine să crezi că da, totul depinde de tine. Așa să fie oare și în realitate?

Ai în minte un film a cărui recenzie vrei să o citești și nu o găsești aici?

Propune-ne un titlu de film și dacă oferta e tentantă, vom face tot posibilul să ai parte de lectura dorită.

Leave a Reply