Cum să creezi șmecherește un imperiu, dar să fii suficient de lacom și inconștient, încât să pierzi totul: asta e lecția prezentată de “Lupul de pe Wall Street”, lungmetrajul biografic al lui Martin Scorsese, care trece în revistă evenimentele halucinante din viața agentului de bursă Jordan Belfort, interpretat de nimeni altul decât copilul de suflet al lui Scorsese – Leonardo DiCaprio.

Dintotdeauna a existat acea categorie de indivizi cu o abilitate deosebită de a-și croi un drum de succes prin viață, profitând de un context favorabil și exploatând oportunități. Dacă restrângem și mai mult nișa, vorbim de cei care au avut și o afinitate pentru tertipuri la limita legalității sau care pur și simplu au îmbrățișat într-un mod grosolan varianta infracțională.

Din această categorie a făcut parte și Jordan Belfort, un broker originar din New York, care prin anii ’80 vindea cărnuri și înghețată, înainte de a-și găsi cu adevărat “vocația” care avea să-i aducă traiul mult visat. Schema, evident, n-a ținut la nesfârșit, iar Belfort a fost ulterior nevoit să plătească pentru șărlătăniile pe care le-a făcut. Cu o poziție reajustată în viață, fostul agent de bursă a devenit mai târziu speaker motivațional și autorul autobiografiei “The Wolf of Wall Street”.

În 2013, cartea sa primește și o ecranizare cu același nume, sub producția unuia dintre cele mai solide și de succes cupluri actor-regizor de la Hollywood, Leonardo DiCaprio și Martin Scorsese. Filmul “The Wolf of Wall Street” reprezintă practic a 5-a colaborare a celor doi și la fel ca și precedentele, reușește să smulgă un rând de aplauze din partea criticilor și a publicului larg (și pe bună dreptate). Dacă ești un fan al jocului actoricesc al lui DiCaprio și al stilului regizoral al lui Scorsese, atunci filmul ăsta e pentru tine.

De altfel, vei putea observa semnătura lui Scorsese încă din start, când Belfort ți se va adresa direct ție, privitorului și va începe să-ți povestească de unde a pornit totul și cum a ajuns unde a ajuns. Filmul se întinde pe o durată destul de mare (3 ore) și e structurat în 2 părți principale: ascensiunea către faimă a lui Jordan Belfort în lumea agențiilor de bursă și declinul inevitabil, ca urmare a multiplelor excese la care a recurs.

Dacă îți faci griji că nu vei rezista atâta timp în fața televizorului sau că filmul va deveni plictisitor, probabil n-ar trebui, pentru că impactul vizual și auditiv este impresionant pe tot parcursul filmului, Scorsese neavând nicio reținere în a-și șoca în mod constant audiența. Pe de altă parte, e posibil să nu-ți surâdă neapărat ideea lui de artă regizorală (ceea ce ok, nu toți îi digeră stilul) și atunci vei fi probabil tentat să te reorientezi către altceva.

Povestirea începe din momentul în care Jordan, la o vârstă încă relativ fragedă, decide că a face mulți bani e tot ce contează și își încearcă norocul unde altundeva, decât pe Wall Street. Este introdus în lumea brokerilor de către veteranul Hanna, interpretat de Matthew McConaughey – care în acel an avea să câștige primul lui Oscar (pentru “Dallas Buyers Club”), chiar în detrimentul lui DiCaprio. Ce e destul de amuzant este rolul episodic al lui McConaughey, care deși nu strânge nici măcar 10 minute pe ecran, își lasă suficient de bine amprenta prin prezența sa carismatică și accentul lui texan simpatic, încât să nu uiți că a făcut parte din film.

În scurt timp, Belfort se face băiat mare, își obține licența de broker, începe să practice meseria cu succes și aspirațiile lui iau amploare. Momentul crucial al carierei este acela când decide să-și înființeze propria agenție de bursă, iar primul pas este, desigur, formarea unei echipe inițiale de oameni de încredere. Aici intră în scenă Jonah Hill, care dă viață personajului Donnie Azoff, unul din partenerii principali ai lui Belfort pe Wall Street și cel mai apropiat prieten al său (cel puțin așa cum ne este prezentat în film).

În realitate, numele celui pe care care îl interpretează Hill este Danny Porush și deși filmul redă cu acuratețe multe din cele întâmplate, aparent una dintre principalele discrepanțe a fost caracterizarea foarte diferită a lui Azoff față de cum era de fapt Porush. Dar asta n-ar trebuie să ne deranjeze, pentru că în definitiv, filmul este ficțiune. Și credeți-mă, Jonah Hill se descurcă de minune, primind un rol pe care îl interpretează absolut spumos.

Din acest moment începe distracția. Belfort își trăiește cei mai sălbatici ani din viață la conducerea firmei Stratton Oakmont, pe care o folosește pentru a manipula bursa de valori și a frauda mii de clienți investitori. Câștigă zeci de milioane de dolari, pe care îi “investește” la rândul lui în proprietăți de lux, droguri, femei și petreceri extravagante. Din punctul ăsta, filmul devine foarte vizual și dacă cineva nu ți-ar confirma că ce vezi în film s-a întâmplat în viața reală, ai spune că imaginația lui Scorsese a luat-o razna.

Tot în perioada sa de glorie, Belfort își întâlnește și a doua soție, Naomi, supranumită de personajul lui DiCaprio – Ducesa (în realitate o chema Nadine). Naomi este personajul care o aduce pentru prima dată în prim planul cinematografic pe Margot Robbie. Actrița strălucește la propriu și la figurat în rolul unui fost model care îi răpește ireversibil inima lui Jordan, dar care nu va avea o influență suficient de pozitivă pentru a-și opri bărbatul din patima drogurilor și a desfrâului.

Cum distracția nu poate să continue la nesfârșit, repercusiunile exceselor lui Belfort îl ajung treptat din urmă. Prea multă pudră albă la nas nu poate să facă bine pentru sănătate, iar prea multă fentare a legii nu poate să lase indiferente agențiile guvernamentale. Partea a doua a filmului pune accent pe complicațiile care încep să apară odată ce Stratton Oakmont este pusă sub investigație și urmărește, spre final, ultimii ani de viață ai companiei și ai valului euforic pe care a stat Jordan Belfort.

Nerecomandat minorilor

“The Wolf of Wall Street” cu siguranță nu este un film de familie. Trimiteți-vă copiii la culcare înainte de începe vizionarea, pentru că scenele de nuditate și limbaj licențios, așa cum le place televiziunilor să spună, își fac apariția încă din primele minute ale filmului. Cuvântul de înjurătură preferat al americanilor (acela cu F) e scos pe gură în diversele lui forme derivate de mult prea prea multe ori ca să poată fi contabilizat (șansele unui nou record de cinema, la capitolul ăsta). Contextul e potrivit, într-adevăr, dar parcă văd și aici ceva din amprenta lui Scorsese.

Numărul de înjurături pe minut e remarcabil, dar ce ți-e cu scenele de sex. Încă o dată, filmul nu pune niciun fel de filtru la partea grafică și ne așterne în fața ochilor desfrâuri ca-n povești. “Lupul de pe Wall Street” este definiția extravaganței și dacă ai avea impresia că anumite scene sunt forțate pentru impresia artistică sau pentru a atrage mai mult public adult (pentru că na, sexul vinde), cel mai șocant lucru este faptul că acele episoade s-au întâmplat cu adevărat, fiind confirmate chiar de protagoniști.

Ducesa

O bună parte a publicului masculin va urmări cu o deosebită atenție scenele în care este implicată soția lui Belfort preferată. Trebuie să recunoaștem, Margot Robbie dă lovitura cu acest rol și radiază pe ecran în rolul Ducesei. De altfel, “The Wolf of Wall Street” este filmul care îi aduce cu adevărat faimă actriței și o propulsează în ochii Hollywood-ului. Făcând abstracție de evidentele calități fizice, australianca exudă de farmec, stil și feminitate în rolul interpretat și se încadrează excelent în decorul de lux pe care multimilionarul Belfort îl creează în jurul lui.

Duo-ul DiCaprio – Jonah Hill

Un alt actor care se remarcă în urma filmului este Jonah Hill. După rolul excelent din “Moneyball” (film pe care îl recomand), Jonah mai acaparează o dată atenția publicului printr-o performanță care îi aduce o a doua nominalizare de Oscar. Personajul său (total contrastant cu cel intepretat în urmă cu doi ani) este la fel de sălbatic ca și cel al lui DiCaprio. De altfel, Donnie și Jordan sunt cei mai buni camarazi și bifează practic cot la cot tot ceea ce ar n-ar trebui să facă, legal și etic vorbind. Hill și DiCaprio formează un duo solid, au o chimie bună pe ecran și reușesc împreună să aducă noțiunea de depravare la un nou nivel.

Cât despre Leonardo DiCaprio, ce ar mai fi de zis? Deja o legendă a cinematografiei, DiCaprio ne arată din nou de ce este considerat de unii cel mai bun actor din toate timpurile și mai scoate încă o dată din joben o prestație pentru care e recompensat cu a patra nominalizare la Oscar (n-a ținut norocul cu el nici de data asta, dar s-a revanșat 2 ani mai târziu, prin “The Revenant”). Deși acum interpretează un rol preponderent obscen, pe alocuri marcat de exagerări intenționate care poate nu-s pe placul oricărui privitor, este de admirat totuși cum reușește să parcurgă toată gama de grimase posibile. Tot de admirat este și profesionalismul de care a dat dovadă în pregătirea filmului, păstrând contactul direct cu adevăratul Jordan Belfort și încercând să-i asimileze caracterul și să-i înțeleagă povestea, pentru a o putea reda cât mai fidel.

“The Wolf of Wall Street” este unul dintre filmele biografice de succes de la Hollywood. Sarea și piperul sunt date de povestea omului din spate, dar și de stilul inconfundabil al lui Scorsese. Scenariul este relativ liniar și previzibil, din moment ce evocă întâmplări reale, deja consumate și nu este menit să provoace telespectatorul la procese complicate de gândire. Farmecul filmului stă în schimb în atenția la detalii, în dialogurile pline de încărcătură și culoare, dar și în nuanțele bombastice prin care sunt redate evenimentele incredibile din viața lui Jordan Belfort.